Noi si ploaia

Dupa ce mi-au furat bunătate de umbrela în Penny Market (am făcut reclamație și am primit răspuns, trebuie sa ma duc sa îmi ridic o umbrela noua de la ei :D) am remarcat ce frumos e sa te plimbi prin ploaie.Eu și iubi avem oricum geci impermeabile și l-am dotat și pe Edi cu una.Asa se face ca fie ploaie fie vânt noi tot ieșim afara.

Si alergam traversând băltoacele smulgând astfel zâmbete de la cei mai diverși oameni, urmărim melci cărora le cântam cântecelul binecunoscut care în varianta Edisoreasca suna :"mec mec mec mec du bata".Ieri treceam pe lângă un zid unde printul a remarcat un melc și mi-l tot arata iar eu, prinsa într-o discuție cu iubi, nu pricepeam deloc ce vrea copilul sa îmi arate.Pana nu am observat melcul și i-am confirmat prezenta nu am plecat de acolo.

Si uite asa aproape ca au trecut 2 ani și ma uit la minunea mica de lângă mine care parca in fiecare zi spune câte ceva nou sau inventează ceva.Ieri de exemplu sarea pe canapea asa cum sar atleții la săritura in înălțime.Cu pregătirea sariturii inclusa :)) stătea și se concentra înainte sa își ia avânt sa sara.

Desigur tot ploaia ne aduce și ceva mai multi nervisori.Poate nu neparat ploaia cat ultimul canin plus cele doua masele din spate (da, da alea care ies spre trei ani) ne dau de furca.Uneori zice ca vrea apa, ii aduc iar el arunca supărat cana, alte ori plânge ca vrea la bunica iar când ajungem în fata blocului bunicii plânge ca de fapt vrea în parc și tot asa. Știu ca e o perioada în care se desprinde si se autodefinește ca fiind independent.Dar uneori ma prinde pe mine pe picior greșit și atunci ma enervez și zenul nostru se duce pe apa sâmbetei. Daca sunt calma și explic de 1547 de ori același lucru si totodată încerc sa inventez pentru fiecare acțiune o poveste e ok. Asa ca mie îmi doresc multa răbdare.

Pe de alta parte sper ca ploaia asta nebuna sa plece de la noi, sa se ducă pe ogoare și in grădini, unde e nevoie de ea.Deseori, mai ales când făceam trasee prin ploaie sau când eram la mare m-am gândit ce frumos ar fi sa ploua doar în gradina și pe câmpuri :)) nu pe poteca pe care merg eu sau pe plaja pe care sunt. Pentru ca eu nu prea iubesc ploaia trebuie sa recunosc.Ii recunosc utilitatea dar nu o iubesc.

Asadar ca sa il citez pe fiul meu "Pa P(l)oua" adica pa ploaie du-te pe campii!
P.S.: Printre activitatile casnice preferate curatatul capsunilor e in tot :)).

Noi trei

Am fost la un botez impreuna :D.Ca doar suntem inseparabili nu-i asa?Premiera a fost ca am fost pe jos.Si cu metroul. N-am vrut sa iau manduca ca eram si eu eleganta.L-am intrebat pe tanar daca merge pe jos. Răspunsul a fost "daaaaaaaaaa".Doar in biserica a vrut in brate si am testat noul meu pouch (multumesc Diana pentru ca m-ai invatat) si a fost foarte bine.Ma uitam la el cum mergea hotarat si nu ma puteam opri din admirație. Plus ca ma gandeam ca acum doi ani pe vremea asta era mic si dadea din picioare in burtica mea :D.

Am revăzut oameni dragi, am reușit chiar sa stăm de vorba printre picături, Edi m-a lăsat preț de 2-3 minute sa il țin in brațe pe bebe mic (personajul principal de la botez), s-a jucat cu masinute, cu fetitele si seara dupa ce s-a tăiat tortul a venit la mine si mi-a zis "mami, pa, pa" in traducere libera "hai acasa mami".Si la întoarcere tot de mânuța am mers.

Plus ca ieri in parc se cațără fara grija pe scarile acelea de sfoara.

Si da au trecut 23 de luni de când suntem trei si viata e cu mult mai frumoasa si mereu surprinzatoare.

Diham 2012

Am fost in Diham la ziua unei prietene dragi.Prilej de revedere cu gasca.Prilej de reintalnire pentru noi fetele care acum doi ani la ziua aceleasi prietene dragi eram gravide.Acum veneam cu frumosii nostri copilasi si ne-am bucurat sa ne revedem.Am intalnit alta serie de prieteni dragi pe care nu ii mai vazusem de multa vreme.Am stat de povesti si am savurat aerul curat.Am iubit cu pasiune bocancii mei de iarna (ASOLO e marca mea favorita de bocanci, ma intreb daca nu fabrica si sandale de munte).Nu stiu cum am mers pana acum fara bocanci de iarna.Multa vreme i-am considerat fita.Pana i-am incercat pe astia.ASOLO albastrii.I-am purtat prima oara cand am urcat in Diham.Nu m-au batut, nu m-au ros au fost perfecti.Nu s-au udat desi zapada era apoasa si moale.Dragoste la prima incercare.Abia astept sa ma duca in ture serioase :D.Nu ca n-ar fi fost serios pana in Diham.Am facut 3 ore.Din gura diham.Edi a vrut cand jos, cand sus, cand sa doarma cand sa pape tzitzi.Zapada era moale si primitoare asa ca inclusiv pe portiunea dreapta am facut efort mare mergand.Am ajuns epuizata la cabana desi traseul e simplu si odinioara faceam o ora la urcus.Dar na intre timp aveam un copil legat de mine si ceva kg si ceva lipsa de antrenament ca nu am mai putut urca atat de des pe munte.Dar mi-a prins bine.Am gresit ca nu am baut apa pe traseu (nu stiu de ce) si cand am ajuns am avut o durere crancena de cap.In rest daca reuseam sa il conving pe Edi ca e ok sa stea in spate cred ca mergeam ceva mai bine,.Dar asa ma scufundam in zapada, trebuia sa il dau jos din manduca, sa ies din zapada sa il iau din nou in brate si peste 5 pasi operatiunea se repeta.A fost obositor insa pana la urma am ajuns cu bine si ne-am simtit minunat, am petrecut si am povestit cu prieteni dragi asa ca a fost o iesire reusita.

greu la deal

pe aici era un panou:zona frecventata de ursi, va rugam nu parasiti marcajul
desigur ursii nu ataca daca mergi pe marcaj!

Oare ce o fi aici?

papa bun la cabana la Diham

cabana Diham

sete maree dupa atata urcat!

la coborare tati e specialist

Padina 2012

Daaaaa am fost in Padina.Turele noastre de iarna in Padina ce-mi mai placeau.Am urcat o data (cunoscatorii stiu) si am dormit 3 oameni :).Fusese avertizare meteo si in afara de noi trei nu se riscase nimeni.Dar vremea nu a fost atat de rea.
Acum am venit primavara.In iarna imi propusesem dar era greu de realizat.S-a legat week-endul trecut.Si a fost superb.Si drumul, si revederea cu prietenii (pe unii nu i-am mai vazut de doi ani si da mi-era dor de ei), si atmosfera de acolo.Am avut noroc ca am fost numai cunoscuti.Au venit inclusiv baietii cu care mergeam eu inainte sa il cunosc pe iubi.A fost placut si Razvan era ca de obicei acolo, cabana e renovata, mancarea tot buna si ieftina, cafeaua buna si ceaiul minunat. Chitari, cantece, voie buna, incercare de traseu data peste cap de vreme (da da am avut aventuri cu Edi in spinare :D, cumnata mea a decis ca nu mai iese cu noi la plimbare!) studiat violete, animale, vizita porcul groh groh, joaca cat cuprinde si ideea ca am reusit sa iesim.Chiar daca nu am facut ce sti ce traseu iesirea a fost una benefica pentru toti trei.

greu la deal

pana nu ploua merge totusi :))

Aici e dupa ploaie :D

"Nu mai ies cu voi la plimbare :D"

floricele :D

Am negociat sa nu le adune chiar pe toate

Primavara cui ramai?

Tati daca mai luam totusi o violeta?

Primavara cui ne lasi?

Vezi mami sunt destule violete....

uite mami aici e un rau :)

Balan aprilie 2012

Cu trenul ne place mult

Masinuta asta o merge pe zapada?

Hm, se cam impotmoleste!

Bunicul imi dau un ou rosu :D

Primavara...primavara

Ao..Geta?..Edi oua poc poc!

Cabana refacuta

Primavara la Piatra singuratica

De dor :)

22 luni

Da mai am lapte :D.Asta e raspunsul pentru toata lumea care se mira ca inca alaptez. Am lapte pentru ca Edi cere.
Este o incantare statul cu Edi.Acum isi diversifica registrul de cercetare prin urmare ma trezesc cu tot felul de surprize.De exemplu ieri nu a venit dupa mine la baie.Chiar am remarcat ca am avut un moment de liniste si nu m-am gandit ca ar fi ceva suspect.Cand am venit in camera totul era ok asa ca ne-am jucat in continuare.Vine iubi de la piata si ma intreaba senin daca nu am vazut buletinul si cardurile lui pe care le lasase pe birou :))).Abia atunci am realizat de ce am avut un moment de liniste.Copilul meu gasise buletinul si cardurile si, pentru ca eu l-am invatat ca aruncam la gunoi hartiile de care nu mai avem nevoie, el le aruncase constincios in cosul de hartii pentru ca lui desigur nu ii foloseau :))))))).L-am cules din sertarele de la bucatarie pe care si le transformase in trepte, astfel incat sa ajunga mai usor pe dulap.L-am salvat in ultimul moment sa nu isi traga monitorul in cap.Si tot asa.Nu mai am "sus"-uri unde sa pun varii obiecte care nu ar trebui sa incapa pe niste manute mici si cercetatoare :)). Calculatorul la noi acasa merge doar pentru Masha (multumim Corina!) sau pentru cantecele.Altfel gatim impreuna, facem curat impreuna, iesim la joaca cat de des putem si stam cat de mult ne lasa vremea :).E frumoasa viata!

21 luni

Da. Atât timp a trecut de când tânărul, domn supranumit zilele acestea "Alta, alta, altu" a venit pe lume.

Povestea e din ce in ce mai frumoasa.Am reînceput serviciul si bărbații vieții mele petrec mai mult timp împreuna.Din fericire programul meu e unul variabil (despre întoarcerea la serviciu voi scrie separat) asa ca lucrurile nu sunt chiar grave pentru Edi. Știe ca plec, ca merg cu metroul și cel mai important ca ma întorc mereu la el și ma întorc evident cu tot cu tzitzi :))))).Când vin, se lipește de mine și ma mângăie și ma pupa și se mufeaza la sân și pe urma se uita la mine și zice alta, alta, altu și trece la celalalt și tot asa de câteva ori. Inca nu adoarme cu altcineva decât dacă e plimbat în căruț.Ar adormi și în manduca dar bunicii ii e greu sa îl ducă pe distante mari iar tati încă are o problema cu umărul.Dar Edi merge bucuros în căruț când e cu ei asa ca lucrurile sunt ok.Ne jucam cât putem, stau prost la capitolul imaginație ca nu mai știu ce sa inventez.Eu aveam o părere mai buna despre mine dar uneori vad ca dau chix la capitolul inventat jocuri noi.Citim cărți. Mai exact Edi citește și eu traduc.Spre exemplu citește (pe carte e desenat un băiețel care plânge): Ati, hmmmmmoaaaa, trrrrrrrr, puf puf, daaaaa.Aceasta propoziție înseamnă Băiețelul plânge căci a trecut o motocicleta si inimioara a făcut puf puf și s-a speriat. (asta pentru ca ne plimbam noi și a trecut o motocicleta și s-a speriat el, n-a plâns da ii bătea inimioara repede repede).Eu trebuie sa traduc mereu ce spune.In aceeași cărticica exista un "nene moaaa tanti" adică "nenea ii da flori lui tanti", exista "ham ham , nenea, popo" adică "cățelul îl prinde pe nenea de popou" și tot asa.El citește și eu traduc și putem face asta cu orele.Ii plac în continuare trenurile și în orice desen mi le arata.Lipim cu succes abțibilduri (cu trenuri evident ca dacă nu sunt trenuri e bai mare).Ii place de Thomas și ma pune mereu sa îl desenez.Il desenează și el și eu trebuie sa îl recunosc :)).Uneori îl face pe Thomas în apa și trebuie sa disting ca e Thomas și ca e în apa (desenul constând firește în niște linii :)))). Una peste alta suntem obosiți dar ne distram cât putem. De vreo doua săptămâni refuza carnea și ouăle și vrea Eo (adică lapte) din cănita și teaaaa adică ceai.Si mănâncă legume, fructe, mei sau mămăliga cu brânza.Probabil e o faza.Ca și cea cu trezitul dimineața la 5.Abia aștept sa se schimbe ora sa se trezească la 6. Ma pupa și după ce își ia porția de lăptic de la tzitzi se ridica în fundulet și ma împinge din pat zicând mama papa, papa, papa.Deci pas dormit treci la făcut sandvișul de dimineață :)). Experimentează alergatul (mulțumim vecinilor ca încă nu s-au supărat :)).Se joaca cu copii mai mari și e topit după vecina noastră, Maria (5 ani).

Sper sa revin cu postări mai dese căci am acces la un computer valabil.Una peste alta viata noastră e diferita dar atât de frumoasa!

Deschidem oficial

Sezonul de "Nu nu".Bine, e asa de dulce cand spune "Nu nu" ca ma abtin cu mare greutate sa nu rad.
Edi schimbam scutecul?
Nu nu!
Edi mergem la bunica?
Nu nu! (dupa care se duce sa isi puna ghetele ca de fapt vrea la bunica)
Edi mananci?
Nu nu!(si peste cateva minute ma ia de mana sa ma duca la bucatarie ca ii e foame).
Si tot asa.
Si a implinit si 20 luni. Am pierdut sirul la achizitii.Face mici scene si daca cumva ii refuzi ceva se supara pentru 30secunde de zici ca toata tristetea lumii s-a adunat in ochii lui din care tasnesc suvoaie de lacrimi.
E foarte hotarat cand vrea ceva.Se catara fara frica pe tot ce prinde, sare alearga, face ture alergand prin casa, dimineata ma ajuta sa fac cafeaua si cand si cand mai scapa razatoarea/telul pe jos (vecina noastra e extrem de intelegatoare tinand cont de faptul ca noi ne trezim, in zilele bune, pe la 7).
Canta si danseaza cand aude muzica.Am vazut un fragment din filmul "7 neveste pentru 7 frati" si pe momentul cu dansul fratilor la bal a dansat si el imitand, pe cat putea, miscarile.
Ne jucam cu cuburi, de-acum le face el singur.Ma mai pune si pe mine sa le fac insa nu le mai darama, de obicei mi le ia din mana si construieste el. Facem puzzle cu animale si masini :D.Cel cu masini e in top caci contine "nino nino" (denumire pentru tot ce are girofar).Cand mergem pe strada ne semneleaza fiecare "nino nino" si fiecare tramvai. A inceput sa spuna mai multe cuvinte. Laptele a devenit e-o (laptele de vaca). Daca ma prinde cu cana imi cere e-o insistent :)).
Imi cere ma, pa sau tatii. Adica mar, para sau portocala/mandarina.Vrea tea si albina e bee.De unde le-o fi prins nu stiu :). Si iti explica cu destul de multa rabdare pana intelegi ce vrea. Si ce fericit e cand reuseste sa explice.Bine avem si momente cand nu intelegem ce vrea.Si atunci se supara evident.Dar apoi incearca alta metoda.Pana la urma ne intelegem.Si asa crestem impreuna, el copilul nostru si noi parintii lui :).
P.S.: Si are o pasiune teribila pentru trenuri :)).

In continuare nu am calculator

E un fel de detox :)) n-am nici net nici calculator ca asta e s-au brodit toate cu minus din pct asta de vedere.Am fost la intalnirea LLL si mi-a facut placere.Desi am constatat cu surpriza ca se schimba generatiile ca nu recunosteam multe mamici. Dar ma bucura faptul ca sunt si alapteaza si lucrurile se misca intr-o directie buna zic eu.
Mi-a fost drag sa vad multi bebelusi care erau interesati de tot ce se intampla.M-am intalnit cu fete dragi si am realizat ca am "implinit" 20 de luni de alapatat.Aproape.Se fac pe 5 februarie :).Nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul.Si nu-mi vine sa cred ca se apropie cu pasi foarte repezi reintoarcerea la serviciu. Acum o multime de ganduri se invalmasesc in capul meu.M-a izbit o fata din grupul anormalelor cu o postare.Mai exact cu un link"tu de ce te ridici dimineata din pat?" si m-a facut sa ma gandesc foarte tare la acest lucru.Si pana la urma voi pune gandurile bune inainte si in mod cert voi gasi solutiile si voi rezolva tot ce imi propun.
Si mi-e un dor de munte de simt ca ma topesc.Si abia astept sa ajung.Desi nu cred ca ma va lasa inima sa il las pe Edi.Pana la urma n-o sa fie nimic daca mergem la munte toti trei :D.Eventual angajam un serpas :)) sa ne mai ajute cu bagajele.
A si am reusit 3 saptamani fara zahar rafinat.Ma rog aproape fara ca am mancat dimineata 2 felii de paine cumparata din comert si am realizat ca aia are totusi zahar.Dar oricum am taiat prajituri, ciocolati etc am mancat doar miere si fructe.Si miere cu masura :D.Si fructe pe post de gustari intre mese.Si ma simt bine.Culmea am rezistat si nici nu mi-e pofta de dulce.Am refuzat tortul la LLL adica l-am dat baietilor mei sa il manance (ssst sa nu ma spuneti lui Rox :). Si am refuzat tortul de biscuiti facut de mama.Deci e ok.Putina vointa trebuie ca restul vine de la sine.Si in trei sapt minus 4kg doar nemanancad dulce.Mi-am propus sa stau o luna fara zahar ca apoi sa devina obicei (vezi proiectul Ralucai Bradea cu gatitul).Asa ca o luna nu mananc deloc zahar si pe urma restul vine de la sine. Si ma duc si la aerobic si mi-au trecut durerile de solduri si de spate.Ha, in curand HSM o sa devin :))))).
Si ma incanta ce se intampla in Piata Universitatii.Si mi se pare ca sunt oameni atat de misto care merg acolo.Si da, stiu ca viata e o lupta, deci te lupta draga doamna (asta e indemn pentru mine).
Ce se intampla acum in Piata Universitatii imi aduce aminte de greva studentilor din '95 si de cei 20 de ani ai mei de atunci.
Cam dezlanata postarea asta e de vina lipsa calculatorului ca n-am mai scris de o gramada de vreme.